rodicapopescu

buna seara din nou

2007-11-14T13:08:00.000-08:00

salut

salut

cui spun salut?
mie

mie celei de acum un an. aproape uitasem de blogul asta. ce repede mi-au zburat lunile astea din viata...

nu stiu daca o sa mai scriu vreodata ceva aici
dar m-am gandit ca as putea macar sa schimb template-ul. da. asa cum schimbi lenjeria dintr-un pat in care nu doarme nimeni niciodata - ca sa fie proaspata. ca nu se stie niciodata.

sau se stie?...

buna seara din nou, la aproape un an de la ultima postare

s-ar putea ca intr-una dintre zilele astea sa-mi iau inima in dinti si sa vin iar pe aici
desi un lucru vreau sa va fie clar - nu mai sunt eu, cea de anul trecut
o sa va spun de ce, aveti doar un pic de rabdare

rodica

Mai e putin

2006-12-19T14:22:00.000-08:00

A trecut cam multa vreme de cand nu m-am mai desfasurat pe-aici. Imi explic asta intrucatva fiindca nu prea m-a mai interesat nimic lately. E drept ca e si perioada asta, la serviciu nu se mai intampla cam nimic si-n schimb toata lumea a luat-o la fuga dupa cadouri. Ma deprima magazinele astea, sunt pline de oameni care nu-si spun pardon si care par a nu fi zambit vreodata la un cadou. Am invatat de la un prieten odata ceva misto legat de asta. Omul facea cadouri pe care le incarca inainte de a le darui. Nu erau aproape niciodata lucruri noi, proaspat cumparate. Erau lucruri care parca existau dintotdeauna, pe care le avea doar el, si pe care, culmea, le daruia. Cu cat adunau mai multa valoare, cu atat erau mai bune de daruit. Cele mai frumoase cadouri cred ca astea-s, dar nu mai avem timp de multa vreme, si nici emotii de investit (d-apoi) in obiecte..

E cam ridicol acum sa ma apuc sa povestesc ce cadouri am luat pentru cine. Ma intreb daca-mi va reveni vreodata bucuria aia de a face o lista, cu cat mai lunga, cu atat mai bine, si cumparaturile aferente ei. Am zilele astea un sentiment profund de inutilitate a orice, inclusiv la adresa celei mai mari sarbatori a anului... blablabla, cum spun astia pe la televizor. In fine, o sa treaca repede, apoi o sa vina anul nou (desi din cate-mi amintesc, e asa: pare ca or sa treaca repede una dupa cealalta, insa zilele alea dintre craciun si anul nou par a dura o ves-ni-cie).

Asteptand sa treaca tot balamucul asta, s-ar putea sa nu ma mai prezint pe-aici. N-as vrea, dar tot decorul imi confirma ca nu vreau decat sa ma ascund in celalalt capat al bradului pana undeva la mijlocul lui ianuarie, cand se usuca si este carat cu scarba (caci se scutura..) pe scari, sau aruncat peste balcon, sau transat, etc. Da, cred ca mi-am exprimat deja destul de clar punctul de vedere. Desi in continuare nu e nimeni pe-aici, bunul simt imi spune: chiar si pentru sansa aia de unu la mie, nu ii strica nimanui cheful. Poate unora le place (inca) toata treaba asta cu sarbatorilor. Mai interesant: poate unora a inceput sa le placa din nou, si atunci poate ar trebui sa tac si sa ascult: cum asa, din nou? Greu, dar ma duc sa-mi caut rabdarea. De obicei incerc prin a citi dintr-o carte, dar pe rabdarea mea o ia somnul in primele cateva minute.

Stiu: o sa fac o lista, cu toate lucrurile pe care trebuie sa pun la cale si/sau sa le fac, de la anul. Da. Deci o sa ne mai vedem pe-aici in curand, pana la urma, eu si cu mine. Asta e bine.

iar nu merge

2006-12-13T01:57:00.000-08:00

test... test... test...

sa-l ia dracu de net, iar nu merge sa postez. sau merge?

mai departe

2006-12-12T21:42:00.000-08:00

Imi tot vine sa spun ca nu se intampla nimic in continuare, insa stand de vorba astazi cu niste colegi despre cum sa privesti in viata poate mai degraba partea plina a paharului, imi dau seama ca mi se intampla o gramada de lucruri, insa tind sa le minimalizez importanta. Asta imi da, astfel, senzatia asta tampita ca nu mi se intampla nimic. Iata ce constatare si mai ales, ce fraza lunga. Probabil ca simteam nevoia sa mai aberez putin pe-aici, asta e.

Mi-am facut un test dintr-asta, de personalitate - cica e unul serios, dintr-o perspectiva cat se poate de stiintifica. A iesit ca as fi urmatoarele: extrovertita 44% (am un jurnal intr-un spatiu public, normal), ca simt 12% ((cred ca masoara cam cat ma iau dupa simturi. nu stiu ce sa zic aici), ca gandesc 62% (mult, in general, despre chestii, mda, sa zicem), si ca judec 67% (cantaresc, da). „supervisor guardians” se mai cheama categoria, si combinatia e ESTJ. Adica astea de mai sus, si procentele lor. Cam dura personalitate, dupa descrierea astora si nu-i chiar asa, cel putin in ceea ce ma priveste. In plus, ce nu-mi mai convine pe site-ul unde-si dau astia cu parerea e ca zic ca tipul ESTJ e si presedintele actual al Statelor Unite. Si-n fine, si Rockefeller si Truman. O sa mai mai uit si-n alte locuri, ca nu-s sigura cas-au prins EI cel mai bine.

Aha, am mai gasit. „The Enforcer”. Se exagereaza, serios acum. Ma amuza. E adevarat si au dreptate intr-o mare masura, nu zic, insa e comic cum au nevoie de cuvinte mari, glorioase, pentru a descrie o personalitate. 10% din populatia lumii. Si pot sa-mi comand tricou cu ESTJ. Da, e clar. O prostie de test, ca toate celelalte. Oare chiar trebuie sa mergi (si) la psiholog ca sa vezi cum esti sau cine esti?

Am terminat cu astea, gata. Ma tot gandesc... dar pana maine uit si-mi trece si gata. Cum necum am ajuns de la viata mea, la personalitatea care o influenteaza. Pana la urma de ce ma mir totusi, ca-i jurnal si deci aici ce mai e loc de despicat firul in patru.

In seara asta-s singura si vad ca ma tin de nebunii, teste de personalitate pe internet si dintr-astea. Cine stie, acum ma pun sa caut si vreo dieta perfecta, desi nu e cazul. Macar atat sa am si eu de partea mea, nu, o silueta de femeie in forma. Ia, acum ca am precizat asta, poate imi citeste careva jurnalul mai cu atentie, imi spune o vorba, un comment, o chestie.
Totusi, ca sa nu amagim lumea: am, ca cele mai multe femei dupa 25 de ani, semne de celulita. Semne serioase, as spune, dar am grija de ele. Ma tratez. In rest.. niste riduri, dar nimic evident. In jeansi si-n tricou, cand mai uit la mine (nu in oglinda, ci privind in jos) mi se pare ca arat exact asa cum aratam si acum 20 de ani. Asta e bine, zic eu. Mainile ce-mi mai arata poate varsta, dar in rest situatia e deocamdata sub control, drept pentru care ma tem sa nu cad fizic deodata, peste cativa ani. Sa mi se lase fata sau sa mi se umfle, sa mi se flescaie carnea de pe picioare, brate, abdomen si sa incep sa am si boli, eventual. Cam sumbra viziunea, stiu, dar cred ca e inspirata doar din realitate.

Acum gata, Andrei mi-a trimis un mesaj ca vine acasa asa ca o sa-i incalzesc niste mancare si o sa ma prefac ca citesc de ceva vreme Art et Decoration. Probabil o sa conversam despre ce mai avem de facut in perioada asta de sfarsit de an, ceea ce e ok – chiar avem multe de facut, si astea or sa ma tina departe o vreme de gandurile negre din ultimul timp. Si poate incerc sa ma obisnuiesc cu partea aia plina a paharului. Pareau incantati de ea oamenii aia astazi.

ganduri aiurea

2006-12-07T03:10:00.000-08:00

sau doar "aiurea", ca nu stiu daca ce am acum in cap sunt ganduri...

sunt cam picata un pic, ce sa zic. parisul nu mi-a prea priit, de fapt. vremea cam fututa (macar ea...), ploaie, frig. misto magazinele, dar asta nu e o noutate. si mancarea, am lasat la o parte postul (postul Craciunului, nu asta...) si am bagat carne la greu. o gatesc muuuuult prea bine francezii, n-ai cum sa rezisti. cu vin rosu, nu mi-a venit sa cred cat vin rosu au si cat de ieftin e.

ma rog, nu mi-e foarte clar de ce-am deschis post-ul asta, ca nu e nimic nou in viata mea. chef de povestit despre paris nu am, acasa lucrurile sunt cum le stiti (hehe, iar visez c-o sa ma gaseasca cineva pe-aici...), ma rog, cum le STIU.

se cara Diana din oras si poate pot sa-i fur :-) cheile. o noapte sau doua la ea mi-ar prinde bine - alt pat, alta baie, alt televizor. stiu ca are si filme misto. (peste 5 minute: am sunat-o sa-i zic de chei, mi-a spus ca e deja pe drum... am spus ca vin eu sa ne vedem la agip-ul din colentina, mi-a spus ca se grabeste. cred ca se gandeste ca vreau sa ma duc la ea cu vreun amant secret si incearca, dupa cum ii e obiceiul, "sa ma protejeze de mine insami". am convins-o pana la urma, mi-a spus ca are un rand de chei la un vecin. ma gandesc inca daca sa ma duc sau nu. ce bine era cu sebastian, ca avea casa, ne puteam intalni oricand. desi dimineata, in ora aia cand chiuleam de la birou ca sa mi-o pun cu el, era cam odd - prea multa lumina, noi doi prea odihniti. cred ca poti face dragoste misto cu cineva dimineata doar daca ai dormit impreuna cu persoana aia...)

aiurea, cum spuneam. ganduri aiurea.

Buna seara din Paris. Continuarea, in "COMMENTS"

2006-12-03T08:50:00.000-08:00

(e, uite ca daca vrei, poti. probabil ca era din cauza computerului de la internet cafeu frantuzesc, o mizerie.)

Am niste dificultati tehnice, observ: se salveaza doar titlul si-atat. Dar daca tot m-am apucat de-o treaba, am gasit si o solutie. Cam.. tipic feminina, asa, dar oricum... ce conteaza?

Am schimbat si limba pe blog. Pana ma intorc, probabil.

Sunt deja de patru zile aici. Cu totul, asa, arata destul de frumos, mancarea e ok, francezii nu prea, iar aerul e cam nasol. Orasul e intr-adevar fermecator insa felul in care miroase e greu de ignorat. Altfel, e exact ca-n cartile cu poezii si-n filme. Am avut inclusiv vreo doua tentative de romantism cu Andrei. Se putea mai bine dar, dupa atat vreme, merge si-asa (decat deloc), si intr-un fel parca mi-a mai disparut neincrederea aia vizavi de el, si putin din sentimentul ca am ratat la capitolul asta, in viata. Mai vedem, insa, pentru ca deocamdata e mai degraba meritul orasului astuia decat al lui sau al meu.

Am facut cumparaturi pe Rivoli, la Halles si la galeriile Lafayette. Mi-am luat o rochie frumoasa, care isi merita titlul ca-i „de la Paris”, niste tricouri, un hanorac, niste lenjerie sexy (cred ca tot influenta orasului) si niste mici nimicuri, pentru fete. M-am plimbat mult, ma cam dor picioarele, insa dorm bine, adanc, fara vise, si ma trezesc o data si gata. Imi trebuie si o cafea ca sa-mi revin complet, iar cu croissantele alea cu unt, merge minunat. Mi-nu-nat. Metroul circula peste tot, ma lasa exact unde-mi trebuie si chiar daca ma ratacesc pe strazi si n-am chef sa mai scot harta, tot imi iese in fata o gura de metropolitan. E placut cand totul e la indemana, mai ales in vacanta.

Oamenii sunt distanti si cam reci. Nu prea ne privim in ochi. Vanzatorii sunt amabili la maxim 2 intrebari, dupa care redevin.. francezi, banuiesc. Tinerii (foaaarte interesanti, multi dintre ei) par a fi mereu apasati de niste ganduri grele. Nu stiu daca pentru a fi interesanti sau pentru ca au cu adevarat o viata grea, insa e pacat ca atatia ochi albastri sa priveasca in pamant. Multi citesc, dar majoritatea par a fi asa, intr-un alt spatiu, doar al lor, nu intr-un mijloc de transport in comun sau pe o strada aglomerata.

Singura mea cunostinta din Paris e o prietena care e plecata de-aici fix in perioada asta. Mi-ar fi placut sa ne vedem, ca sigur nu m-as fi plictisit. Mi-a mai scris niste mailuri, mi-a trimis niste poze, mi-a aratat ce face, pe unde iese, cum se distreaza si cu cine. Sigur ar fi fost alta treaba sa fi mers cu ea la niste petreceri, decat la doua adunari dintr-astea de pinguini, in receptii de hotel, cu Andrei. Noroc cu vinul asta rosu de-aici; imi urca direct in obraji si parca face viata mai frumoasa.
Nici nu stiu cand ne intoarcem, exact. In ultima jumatate de an, ceva din inertia lucrurilor ma cam face sa-mi pierd interesul pentru date exacte. Prefer abstractul si a-propos de asta, astazi cred ca o sa merg la muzeul de arta moderna, la palatul Tokyo. Si cand o sa plecam de-aici, o sa plecam.

A bientot. N-am accente, dar merge si-asa.

Salutări din PARIS

2006-12-01T13:37:00.000-08:00

Am ajuns ieri. Ne-am plimbat, adică mai mult singură, că Andrei e la conferinţa aia. Nu prea am acces la net, de aia nu scriu cum mi-ar fi plăcut, să am un jurnal de călătorie... E mişto locul, îmi place. Mâine cred că bag un pic de shopping. Şi poate tot mâine ajung la net să scriu mai mult. (acum intru de pe mobil, o să mă coste o avere...) Au revoir!

plec la paris

2006-11-28T09:25:00.000-08:00

da.

Andrei a primit o invitatie la nu stiu ce manifestare a firmei la care lucreaza si merg si eu. Nici nu stiu daca sa ma bucur sa nu. Vreau de mult sa ajung la Paris, dar ... nu cu el. Bine, nu ca as avea cu cine altcineva, dar...

Iar m-am tripat aiurea, vad. Ce vina o avea baiatul, pana la urma?

Paris. Vad pe net c-o sa fie cam umeda vremea. Ceata si ploaie. Plec acasa acum, sa-mi fac bagajul. Plecam abia joi, dar mai bine incep impachetatul din seara asta... Plus ca, la cate haine am de gand sa-mi iau de acolo, o sa mai am nevoie de o geanta! Poate imi cumpar una misto de acolo. Abia astept.

Fug acasa.

cum, cum, cum?

2006-11-25T15:45:00.000-08:00

cum reusesc sa intru in chestii de-astea, nu stiu. le cam si caut, dar chiar asa.. nu ma asteptam ca omul sa ma pipaie in halul ala. cred ca prima oara cand mi s-a intamplat ceva asemanator eram studenta, si stateam cu fundul pe un calorifer pe holul caminului, la parter. eram la niste prietene (in bucuresti, nu in constanta) si omul cica sa ma conduca, din club pana la camera. a inteles ca nu ma bag la nimic cu inca trei gagici in camera (desi lui cred ca i-ar fi placut):) , asa ca mai-mai ca nu mi-a pus-o acolo, pe culoar, pe calorifer. in timpul acestui episod mai trecea cate cineva din cand pe hol, insa nu ma interesa.

astazi, la inceput, era sa-l pocnesc pe-asta, dupa care a inceput sa-mi placa si sa nu ma mai intereseze asa de tare ce era in jur (e drept ca imprejurarile mi-au fost si favorabile – nu era nimeni... important, sa zicem), si mi-am amintit si de faza din camin.. in fine, in seara asta s-a intamplat asa: era foarte fum acolo, si baiatul asta cu care am stat de vorba (destul de mult, am ignorat chiar si concertul) imi spune ca sa iesim pe-afara, sa luam o gura de aer. nimic rau in asta, chiar ma gandeam: iar ajung acasa, iar pute totul de pe mine a fum. iesim, iesim si din pasaj, facem 3 pasi pe calea victoriei si reintram in pasaj prin partea cealalta. omul incetineste pasul, eu nu vad nimic rau in asta, mai mergem un pic.. ma ia de mana, de mijloc, si ma lipeste de-un perete. cam opuneam rezistenta, dar nu parea sa-i pese. ma si mir ca nu l-am impins si ca nu m-am carat. cred ca mi-ar fi parut rau, pentru ca a fost destul de distractiv, pana la urma: omul era cam cioban, dar determinarea lui ma facea sa ii acept avansurile grosolane, ba mai mult, sa-i si raspund la ele. m-a strivit de zidul ala de m-a subtiat; mi-a tasat, cred, jumatate dintre organele mele preferate. imi dau seama acum de ce nu l-am refuzat: pai, cati din barbatii pe care o sa-i mai cunosc or sa fie cu 5 ani mai tineri ca mine (n-am mentionat asta pana acum, nu?) plus pusi pe fapte de-astea.. asa, pe fatza? nu cred ca multi. poate-s doar sceptica, asa cum sunt de obicei, dar... sa fim seriosi, care-s sansele?

acum ma gandesc daca merita timpul o intalnire cu el, cum mi-a cerut (fara fasoane, omul a fost direct, m-a invitat la o cafea olandeza, cica, pe care o va prepara (pai, nu?) la el acasa, undeva in drumu’ taberei. mi-e sa nu fie la fel de cioban si cu altele, sa trebuiasca sa parasesc locul in vreun cadru ridicol si poate chiar complicat. scenariu posibil: imi iau lucrurile, cobor din bloc in tromba. reusesc sa-mi aduc aminte in ce directie se ajunge intr-o strada principala. intre timp, ma uit deasupra intrarilor de bloc si scot telefonul sa-mi chem un taxi. telefonul – mort. la ora aia, in cartierul ala, nici un taxi. nici in strada principala , nici in urmatoarea, si mai principala. merg pe jos, sa zicem, pana la razoare. pana acolo liniste, nu boschetari, nu caini. acolo.. nu mai stiu. cum ziceam, merita timpul? oi vedea. nu i-am zis nimic sigur, inca.

gata , ma culc. e tarziu, am avut un weekend plin, clubbing si vineri, si astazi. maine ma odihnesc, si de luni o iau de la capat, dar e bine. nici o saptamana parca nu mai e la fel, de vreo doua luni.. :)

in cat suntem azi?

2006-11-25T11:42:00.001-08:00

25.11
inca o zi misto. am cam alergat cu masina pana la munte, dar drumul era ok, nu foarte aglomerat, exceptandu-i pe obisnuitii... dar sa nu ma enervez, ca m-am simtit prea bine azi. am plecat tarzior, dupa pranz, si am stat si de-o cafea la M, un prieten de-al nostru. Foarte distrus omul de dimineata, dar cam ca si noi, dealtfel, dupa aseara – eu la 3 dimineata abia am plecat din club spre casa.

cand am trecut de primele sate de dupa bucuresti a aparut si soarele. astazi a fost o zi incredibil de frumoasa. cald, cald de primavara. a fost bine, pana la urma, ca am plecat doar eu cu P, pentru ca asa a fost cum trebuie: am vorbit, am ras, am comentat tot felul de prostii, in cea mai mare parte despre barbati. am mai si tacut, am ascultat muzica, apoi am mancat undeva spre cota 1400, unde iar am vorbit despre diverse. am vorbit despre ce fel de barbati imi plac mie, cat de greu sunt ei de gasit si cum se impart si astia in niste categorii. nu intru prea mult in detalii, doar ca am hotarat amandoua ca ne plac barbatii curajosi, asta vizavi de un amic de-al nostru care (printre muuulte altele) se complace in situatia de a-i fi luate hotararile de catre prietena lui, insa se plange (in gluma, cica) tot timpul de asta. ne daduse (si noua) pentru azi nu-stiu-ce de facut, dar am cazut de acord sa nu facem nimic si sa ne vedem de programul nostru, atat de bine pus la punct.

e greu de descris excursia asta, si pana acum pare plictisitoare, nu neaparat pentru ca a fost atat de scurta, cat pentru ca intamplari in sine nu prea au avut loc. au fost cateva ore din care, intr-o mica parte am vorbit, intr-o mare parte ne-am gandit la ale noastre, si cred ca asta si stiam ca o sa facem. de-asta am plecat, pana la urma. acum, dupa cat de plina mi-a parut ziua, nu stiu daca vreau sa mai fac ceva. as merge la un concert intr-un club, dar trebuie sa vad daca am cu cine – resping din start ideea de a-l intreba pe A (e aici, acasa, se uita la un film, ceea ce-mi favorizeaza furtul unor minute pentru aici). desi putin probabil, daca A accepta, vine cu turma lui de amici si imi strica mie orice posibila socoteala. s-ar putea sa mearga C, o colega, si asta ar fi perfect, pentru ca are niste amici interesanti. oameni noi, da, asta-mi trebuie. poate o sa ma duc pana la urma. stau de vorba cu cineva, aflu ce ii place, cine stie, poate imi plac si mie aceleasi lucruri. poate se leaga o conversatie interesanta. poate facem schimb de ceva, carti, memory-stickuri, nu stiu. poate un argument bun pentru asta e tricoul ala nou pe care mi l-am luat de la outwear saptamana asta. nu trebuie sa-mi lipseasca nici o arma, nu? :) of, cred ca am ajuns grav, daca-mi stabilesc arsenal din astea. sau ce mai, daca-mi stabilesc arsenal, in general.

vad mai incolo daca fac ceva in seara asta. plec de-aici, sa n-am surprize cu A (si-asa stau cu inima cat fir de nisip, ceea ce face totul cu mult mai interesant). ma duc sa-mi fac un ceai. sau sa beau o bere, cica mi-as reveni mai repede dupa aseara. cred ca-i o legenda, dar merita incercat. totul merita incercat.

hai odata, vineri..

2006-11-24T09:08:00.000-08:00

ziua asta dureaza nepermis de mult. am senzatia ca-s de-o saptamana la birou, in continuu. ma tot uit la ceas, si-mi vine sa-i pun baterii noi. am planuit maine cu P, o prietena, sa plecam un pic din oras, sa luam o gura de aer curat. imi place sa plec cu P din oras: avem amandoua chestia asta cu plecatul, cu distantele. pe mine ma relaxeaza sa conduc, sa calatoresc (mai putin cand e in interes de serviciu), pe ea o linisteste sa fuga de-acasa sau asa ceva. de obicei ies foarte misto tripurile astea ale noastre: ne intelegem foarte bine. cu mici meciuri, ca-ntre fete, deh; de exemplu ma enerveaza ca, uneori, se poarta cu mine cam ca doamna profesoara, si i-am zis-o, dar zice ca mi se pare si ca asa e ea, over-protective. si pentru ca ma iubeste. whatever, nu prea-s de acord cu relatiile astea asa de stranse intre prieteni, dar asta e, ne intelegem prea bine de obicei, asa ca iata, maine ne-am facut de drum. sper sa vina cu niste muzica noua, am uitat sa-i spun, dar sper ca a tinut minte de data trecuta ca am ascultat deja de prea multe ori cdurile alea. sunt misto, dar mai merge ceva nou, mai ales ca lui P ii ies bine astea. nu stiu cum, din vorba-n vorba, ultima oara cand am vorbit despre muzica mi-a venit ideea sa-mi faca un disc cu piese de-alea de discoteca din timpul liceului..de-alea de care radeam si ni se pareau ridicole si acum ne plac. sau in fine, mie-mi plac. mc hammer, c+c music factory, snap, de-astea. o sa fie amuzant, poate-l face chiar pentru maine. ar fi misto, ne-am distra.

cred ca o tai de-aici in curand. poate ies pe undeva diseara, iar n-am reusit sa merg nicaieri seara saptamana asta. ma duc acasa, fac un dus lung, imi pun ceva sexy dar care sa nu iasa prea tare in evidenta (am uitat cuvantul ala, sinonim pentru iesirea in evidenta; m-am dus pe google, cica la dictionar de sinonime, si m-a rutat pe placere.ro. multumesc, nu. sa nu-ntind coarda: am un jurnal online pe care scriu toate prostiile, eu zic ca-i suficient). ce scriam? ca fac un dus. daaa, foarte interesant. o sa incerc maine un scurt extras de jurnal de calatorie, poate asta ar fi mai interesant. deocamdata, daca as fi in pielea unui cititor de bloguri, cred ca as gasi ca singurul pasaj interesant a fost ala cu sebastian. in concluzie, trebuie sa produc ceva similar, nu de dragul meu, de dragul cititorilor anonimi. si daca exista vreunii pe-aici: urati-mi succes :)

vineeeeeeeeeeeri!

2006-11-24T01:00:00.000-08:00

ah, ce-as mai pleca din oras pentru vreo doua zile, pentru vreo doua luni, pentru vreo doua vieti... :-)

glumesc. e soare afara, mai am putin pana intru intr-o sedinta, si am chef sa scriu ceva aici.

atat.

pa!

buna de ...

2006-11-22T06:51:00.000-08:00

o zi frumoasa azi.

am stat cam degeaba la serviciu. as fi plecat la un film, la ceva. poate ca ar fi bine sa-mi fac firma mea. sa am regulile mele, sa nu mai depind de altii mereu.

azi-dimineata in metrou m-am uitat la fundul unei fete. m-am uitat ca un barbat, adica. au ei expresia aia, o mitocanie ajunsa loc comun "buna de p...". e, asa m-am uitat eu la fata asta. se urcase la gara, cu o geanta mare si grea, dupa cum abia o misca. s-a asezat pe scaunul de langa mine. mirosea a ceva cunoscut si foarte misto, numai ca n-am putut sa-mi amintesc numele parfumului. s-a ridicat dupa 2 statii si, in timp ce isi tragea valiza catre usa, s-a aplecat si i-am vazut fundul. (nu stiu daca ar fi trebuit sa ma uit la fundul unei fete de 19 ani in metrou, dar la cate prostii am scris deja aici, ce mai conteaza)

m-am gandit instant: daca as fi barbat, as vrea s-o f...? n-avea nimic particular, oricum nu se vedea mare lucru de sub blugii ei cam out of fashion (si parul era la fel, scurt, un saten spalacit, tuns cu niste colturi deasupra urechii...). bine, acum, daca ma gandesc, imi amintesc ca se vedea un pic din chiloti, dunga aia pe care o face tivul (ma rog, marginea, dracu s-o ia) cand te apleci si ti se strange fusta sau pantalonii pe fund. nu erau tanga, ar fi fost si greu, pe frigul asta.

m-am uitat pana a coborit si am incercat sa ma pun in pielea unui barbat. cum tre sa ai fundul ca sa intri in categoria "buna de p..."? ce chiloti si ce blugi purtam in seara cand l-am cunoscut pe s, de i s-a pus pata in halul ala? si oare am fost buna de? daca imi amintesc cum ne-o puneam, as zice ca da. daca imi amintesc ca totul s-a dus dracului in doar cateva zile, as zice ca nu.

oricum, nu cred ca mi-ar sta bine in rol de barbat. au toti, indiferent de cat de cool par la inceput sau din cand in cand, o simplitate a gandirii care m-ar paraliza. nu stiu cum naiba s-au ales atatia artisti si scriitori dintr-o specie care simte atat de putin nuantele... hehe, tocmai mi-am amintit de s, care in prima noastra noapte impreuna (3 ore, ma rog), in timp ce eram in al nshpelea cer pentru ca faceam dragoste cu el, m-a pocnit cu un "iti place p...?" care a facut praf tot romantismul care ma adusese in patul lui si in extazul ala. m-am prefacut ca m-a excitat, ceea ce l-a mobilizat si mai tare. asta urmarea, stiu, sa aduca un pic de spicy in joc, dar cum sa-i spun baiatului ca ma enerveaza limbajul asta?... noroc ca n-a mai incercat dirty talk dupa aia, ca nu stiu ce-as fi facut.

cam asta e pe ziua de azi. niste prostii, ca de obicei. :-) pentru oricine ar citi blogul asta. oameni buni, daca e cineva pe-aici, hai, lasati-mi un comentariu, ceva. promit sa raspund. nu sunt asa de monstru cum par, va jur.

no guts, no glory

2006-11-20T09:20:00.001-08:00

nu stiu inca despre ce glorie exact ar putea fi vorba, dar stiu ca mi-a luat ceva timp sa-mi fac curaj sa mai intru aici. am avut strania senzatie ca, daca deschid jurnalul asta iar, el se va deschide in fata unei lumi intregi. am avut nevoie de timp sa ma conving ca nu-i asa. ca nu s-a intamplat nimic din ce se putea intampla oricum, pana acum. ca nici macar nu trebuie sa sterg ultimul post, atata vreme cat numesc locul asta „jurnal”. pana unde pot sa merg, pana unde voi avea curaj, ma intrebam, la inceput, si observ ca am inceput sa aflu.

in concluzie, voi lasa lucrurile asa cum sunt, asa cum s-au intamplat ele pana acum (si mandra mai mi-s de decizia asta, trebuie sa recunosc!)

sunt inca la birou, e tarziu, imi desfac o portocala si ma gandesc la weekendul asta, la cum lucrurile care s-au intamplat pana acum au schimbat peisajul. nici in bine, nici in rau. schimbat, doar. la inceput bine, ca orice schimbare care vine dupa o luuuunga perioda in care nu se intampla mai nimic, dupa care - la fel. urmeaza, oare, o luuuunga perioada in care nu o sa se intample nimic? nu prea-mi convine scenariul asta. cred ca-mi cam lipseste actiunea, in ultimul timp. faza asta cu S (sau sebastian, ce sa mai conteaza acum) m-a convins. am nevoie sa mi se intample lucruri, si nu am de gand sa astept, am de gand sa... sa spunem, sa creez imprejurari favorabile. asa ca o sa ies mai des, o sa privesc mai insistent, o sa zambesc mai mult. suna ca o reclama de-aia proasta, dar asta o sa fac, sunt hotarata. chiar acumo sa o sun pe D si o s-o intreb daca nu iesim maine pe undeva. la amsterdam, la frame, la bistro, la cheers. sau peste tot: bem cate un pahar de vin in fiecare carciuma. maratonul de marti, na. praf o sa ne facem, stiu de-acum.

na, ca mi-a scris si P un mesaj. cica sa-i spun ce mi-as fi dorit sa fac azi, in loc de ce-am facut deja. ce mi-as fi dorit? sa ma ciocnesc azi dimineata cu brad pitt in parcare. dar rau de tot. sau macar cu masseurul ala, tot era o treaba. dar oare el ce si-ar fi dorit? P, nu masseurul. o sa-l intreb. iar maine, maine trebuie neaparat macar sa fac schimb de priviri cu cineva. altfel n-o sa am iar cu ce s-adorm in gand, seara.

pizda mamii ei de viata

2006-11-15T13:35:00.000-08:00

mi-e rau. am baut doua gaturi de vodca, din sticla direct. nu stiu ce mi-a venit. mi-e rau. m-a luat o ameteala si-o caldura. mi-e rau, dar mi-e si bine in acelasitipm. m-a luat asa o vinovatie pentru mizeriile pe cre i le fac lui andrei. prostu dracului nici nu cred ca ma inseala cum l-am inselat eu pe el. poate o fi cu vreun coleg prin vreo craciuma, cu ochii in fotbal sau in taioru vreuneia, dar NU CRED CA MA INSAALA. o fuck se invarte casa cu mine. proasta sunt. mi-am maisi aprins luminarile astea parfumate, imi vine sa vomit acum del a ele. ma duc sa deschis usa la balcon. ce-o mai fi si cu sebastian de nu ma mai sunta de atata timp. mi-e dor a ma fut cu el. a, ce rau imi eeeeeeeeeeeeee. ma duc sa fac n dus rece, sa-mi revn, fir-ar dracu de vodca. snt o curvaaaaaaaaaaa. iarta ma andrei daca o sa citesti vreodata astea iarta-ma iuibitule meu.

late 15.11

2006-11-15T13:21:00.000-08:00

am baut cam mult la petrecerea de adio a A, colega - sau mai bine zis fosta mea colega. acum ca am intrat in casa, uite, m-am infipt direct in calculator. pai, daca A nu a ajuns acasa (nici macar pana la ora asta???) ce altceva ar fi mai bun de facut, decat sa ma fac de ras online, turnand prostii aici dupa cateva pahare bune de vin?

mi-a dat de vreo doua, trei ori prin cap, acum, de cand am intrat in casa, daca nu cumva A o arde aiurea cu vreo duduie, pe undeva. ca totusi, ar cam fi trebuit sa ajunga acasa pana acum. a uitat pana si sa-mi dea un mesaj, ceva, sa ma anunte. ha, in vine sa rad. il si vad, absorbit in vreo discutie, la lumina unei lumanarele meschine, fara sa-si fi dat seama cum a zburat timpul.

nuuu. nu cred ca A ar face asa ceva. adica, poate-ar face, dar si-ar pregati terenul bine - ar anunta din timp ca intarzie sau asa ceva, si-s sigura ca nu i-ar scapa nici un amanunt care sa-mi dea de banuit. cel putin o vreme, la inceput. apoi, toti barbatii devin neglijenti la treaba asta. nu ma gandesc mai mult la toata posibila poveste, ca nu-mi convine. chiar daca eu am facut-o, nu cred ca as accepta ideea ca ma inseala (si-acum ca ma gandesc la asta, is convinsa ca eu una as mai face-o fara probleme si cu urmatoarea ocazie, pentru ca, ce sa vezi: aproape nici urma de remuscare!).

as mai bea niste vin. mai e pe-aici niste vodca, dar nu cred ca e o idee buna, dupa vin.
e buna vodca, a adus-o A cand a fost in ucraina. dupa vinul asta insa... nu-mi dau seama cine pe cine ar jigni mai rau, acolo in stomac :)

cred ca ma duc sa ma culc. e mai sigur asa, mai ales ca acum tocmai am avut in minte un episod prost, in care eu am baut prea mult si am lasat blogul deschis, m-am culcat, a venit A acasa, l-a citit, s-a gandit, liniste, stinge lumina, s-a terminat totul.

chiar nu-mi doresc sa se intample asa ceva, chiar asa.

in sfarsit, intimitate la scris

2006-11-15T08:50:00.000-08:00

daaa, clar ca e mult mai bine de la serviciu. sa scriu aici, adica. parca si vad lucrurile si oamenii din jur intr-alta lumina. una de carte. de nuvela. toti vor fi personaje, astazi.

ma tot gandesc la weekendul asta. a fost foarte placut si linistit, m-am simtit bine, m-am relaxat. a fost foarte bine ca am fost singura acasa, a fost perfect. m-am trezit cand am vrut eu, am mancat cand am vrut eu, nu am spalat vasele, am umblat goala prin casa, am facut dus cu usa deschisa si muzica data tare. pana seara nu am deschis gura sa vorbesc mai cu nimeni, in schimb am trimis mesaje o zi intreaga. o zi frumoasa si linistita, cum rar reusesc sa-mi fac cadou. si ma gandesc acum, oare cand mai pleaca A din oras?
cred ca imi fac zilele pline cu mana mea. multi prieteni, chiar si colegi de serviciu, imi spun sa nu ma mai consum atat, sa ma relaxez („sa ma relaxez”, asta ma enerveaza cel mai mult) ca iau lucrurile prea in serios, prea supraestimez gravitatea unora. imi dau seama ca au cateodata dreptate, insa nu pot altfel, cred ca asa-s facuta. am mai incercat sa ma abtin, jur, dar nu e deloc comfortabil, si simt ca fac lucrurile cum trebuie. asa ca fuck it, asta e, asta sunt. si deocamdata nici nu o duc asa de rau, pana la urma.
azi au dat-o afara pe o colega de-a mea. intr-un fel cam urma sa se intample, insa s-a intamplat putin cam dur. diseara o s-o scoatem la o cafea, poate chiar o bere, ca pana la urma ne-am inteles cu totii bine, plus ca ne-a parut rau tuturor, mai ales de maniera pe care a ales-o sefu’. in fine, nu pot sa spun acum ca nu mai pot de regrete; sper sa beau destul de mult cat sa nu ma intristez cu astia, ca le am eu pe-ale mele pe cap, destule.
sa nu uit, maine dimineata trebuie sa trec sa-mi fac programarea aia la cosmetica, pentru ca nu ma mai suport. as merge si la un masaj... mai ales daca mi l-ar face baiatul ala cu ochi albastri, de la spa... chiar, acolo ar trebui sa mai merg odata, tot asa, cu fetele. ce bine m-am simtit dupa weekendul ala..

tot felul

2006-11-13T09:57:00.000-08:00

luni, o zi care a trecut repede.

am avut un weekend frumos, singura (A a fost plecat cu treaba, apoi s-a oprit pe la maica-sa, la Brasov; a venit abia aseara, am mancat placinta facuta de soacra-mea). am iesit in oras cu D, apoi am cascat gura la carti si la filme si mi-am luat 2 dvd-uri. ma rog, iesirea in oras a fost sambata seara / noaptea, iar cartile si filmele duminica dupa-amiaza.

sambata am dormit toata ziua, sunt varza cu somnul in ultima vreme. m-am trezit pe la 5 dupa masa, am iesit pana la coltz, mi-am luat ceva de mancare, apoi am sunat-o pe D si-am iesit in Frame. (Frame e un club undeva in spatele pietei Romane, dincolo de blocul KFC; patronii sunt niste actori tineri) era lume destul de putina, s-a mai animat pe parcurs, dar eram prea prinsa de discutia cu D si de coctailurile pe care le bausem intre timp :-)

ce-am facut in club? am barfit cu D pe toata lumea din firma si nu numai. m-am uitat la barbati. si ei la mine, mai ales unul dintre ei, dar nu s-a intamplat nimic, ala era cu o gasca si cred ca i s-a parut complicat sa vina sa vorbeasca cu mine. ma rog, era in perioada in care eram inca "nealcoolizata", si apoi mai eram si cu D, s-o fi gandit baiatul ca poate il punem sa ne cumpere cate doua coctailuri... :-)

D s-a carat acasa destul de devreme, a zis ca i-e somn, ca e pe stop si o doare burta bla bla. am ramas, ca intre timp mai aparusera prieteni. n-am dansat, desi aveam chef (n-am mai dansat de muuuuult, de la o nunta a unui coleg al lui A, de prin vara). am mai vorbit, am mai ras si, cel mai important, mi-am scris sms-uri cu P. toata noaptea, pana dimineata! poate ca si de asta nu s-a bagat in vorba baiatul ala: m-a vazut ca scriu in continuu, si-o fi inchipuit ca am pe cineva. (ce bine ca nu am vrut verigheta, asa, inelul de la A nu zice nimanui "stop! maritata!") ma rog, chiar am, dar nu era evident pe moment.

P e un tip destul de cool, fotograf, cam sictirit de viata. e mult mai mare ca mine, are vreo 38 de ani. a divortat anu trecut, dupa vreo 11 ani cu aceeasi femeie, din care 4 de casnicie. nu l-am vazut niciodata, mi-a scris un sms simpatic si, cand l-am sunat sa-i spun ca a gresit numarul, mi-a spus ca n-a gresit, ca era fix pentru mine. m-a luat cam direct, dar m-am tinut bine, adica n-am fost isterica, desi de obicei nu reactionez bine in situatii neprevazute, ba chiar am flirtat un pic. mi-a spus ca are numarul meu de la o prietena comuna careia i-a cerut "telefonul unei fete cum n-a mai vazut", si prietena (n-a vrut sa spuna care) i-a zis de mine. mi-a spus ca nu vrea sa se bage in viata mea, vrea doar sa scrie cuiva niste sms-uri frumoase. i-am zis ca e ok, partial din curiozitate, partial din nevoia (ma gandesc eu, auto-analitica) de a inlocui caldura pierduta cu disparitia lui S.

mi-a scris pana acum cate un sms sau doua pe saptamana, dar sambata noaptea am chatuit aproape in continuu... cred ca era si el in oras, a pomenit la un moment dat de un concert. ne-am scris tot felul de prostioare, iar dimineata (eram deja acasa, unde aproape am adormit pe fotoliu in timp ce-mi scoteam cizmele) mi-a scris ca daca ii dau voie sa ma pupe, prin sms. i-am zis ca da, mi-a trimis un :-* si i-am trimis si eu unul. e misto, de ce l-o fi lasat nevasta? sau de ce-o fi lasat-o el pe ea. o sa-l intreb. sau nu?

mi-a prins bine iesirea asta in oras, desi a doua zi eram cam praf cu capul. am iesit, totusi, pe la 1, am mancat (singura), mi-am cumparat carti si dvd-uri. mi-am pus unul dintre filme, am adormit, m-am trezit. apoi am adormit destul de greu, am terminat una dintre cartile luate pana sa ma ia somnul.

ma enerveaza ca nu pot scrie de acasa, cand e A. se baga peste mine, e curios, cred ca mi-ar citi si mailurile daca i-as da parola. mai bine scriu de la birou, asa are si el timp sa se uite pe site-urile lui porno (le-am gasit in history-ul de la Internet Explorer, m-a invatat IT-ul ala cu care sunt eu amica...) si toata lumea e fericita.

cam asta a fost pentru azi. a inceput sa-mi placa sa scriu in jurnalul asta, pacat ca nu ma pot mobiliza s-o fac zilnic. ar fi un exercitiu bun. ca un mers la psiholog. da chiar, ce-ar fi sa arat ce am aici unui psihanalist, la un moment dat?

(de ce naiba o fi nevoie de titlu?)

2006-11-07T10:40:00.000-08:00

mda.

scriu din nou, la nici o zi dupa ce-am mai scris. ma uit uneori la cum sunt aranjate in timp mesajele astea (sau ce-or fi), si vad ca sunt cumva pereche. scriu ceva, apoi citesc ce-am scris si imi vine sa comentez sau sa completez. uneori, ca acum, mi se pare ca mesajul dinainte e scris de altcineva si-mi vine sa scriu un comentariu, ca un fel de reply. ca si cum as fi doua femei intr-una singura. hihi, ca detergentii cu balsam, two in one. (ce tampita sunt, ce glume obosite fac la ora asta!)

n-am mai vorbit cu S, n-am vorbit nici azi cu el, desi imi propusesem, e ca si disparut din viata mea. s-a dus din viata mea, cu tot cu viata mea sexuala. A e atat de ocupat la birou si vine atat de tarziu, ca nici nu mai stiu cum e...

S. credeam ca e o iubire si-a fost un fuck. noroc ca nu mai am 20 de ani sa ma deprim la gandul ca m-a lasat balta. desi aici eu l-am lasat pe el, sau oricum a fost reciproc. misto sincronizarea. la fel era si cand faceam dragoste cu el, aveam orgasm exact cand vroia el sa am orgasm. oops, stai: asta inseamna ca el conducea! fine by me. si atunci, tot el a condus si despartirea asta, sau ce-o fi ea? pauza asta. trezirea asta din vis. din somn.

e, hai ca ma aberez. m-am futut cu alt barbat de cateva ori, care-i problema? gravida n-am ramas, rusine nu mi-e sa-l pup pe A cu gura cu care i-o sugeam lui S (a fost reciproc, pana la urma - i-am pupat pe-amandoi, le-am supt-o la amandoi, e egal).

cred ca m-am uitat cam mult la tv in ultima vreme, imi detectez ganduri de telenovela.

sunt inca la birou, o s-o iau spre casa in curand. ma opresc un pic la sala. n-am mare chef de miscare, dar o sauna si-un masaj tot merg, mai ales la ora asta si in anotimpul asta intunecos. desi poate c-as putea sa intru un pic si pe banda, poate e lume inca si poate se leaga vreo conversatie.

seara

2006-11-06T11:41:00.000-08:00

inca un spatiu alb.
nu am nimic de spus, insa am regasit linistea pe care mi-o da scrisul in jurnal.
cat tineam la jurnalul ala, fir-ar sa fie (de fapt, am injurat mai rau, insa..insa ce? ma gandesc ca nu-i frumos. aiurea. probabil nu suport sa vad injuratura scrisa, in fata ochilor).
s-a facut frig, si nu-mi place deloc. si nu-mi mai place cand oamenii care se suie in masina mea comenteaza cum ca e, totusi, prea cald. e, ghinion, mie-mi place caldura.
ah, ce-mi place piesa asta.
e bine, totusi, sa mai fii si singur acasa: poti sa-ti lasi jurnalul deschis, sa mai faci doi pasi, iti faci o cana de ceai, mai scrii un rand, mai dansezi un pic. the libertines. mi i-a dat J, prietena mea. can’t stand me now, can’t stand me now. the libertines. shit, cred ca m-am imbatat totusi de la vinul ala. oare imi trece cu putin ceai cald?
sper sa nu scriu prostii in seara asta.
ha.
buuun. ce bine, nu ramasesem nicaieri.
pauza iar.
cu S... n-am mai vorbit cu S de vreo trei, patru zile. ceea ce e cumva neobisnuit, pentru ca vorbeam aproape zilnic. oare ce-o fi si in capul omului? a fost ciudat, trebuia sa-l sun si nu l-am sunat; m-a sunat el, totusi, si-apoi, cand chiar ca trebuia sa sun eu, tot nu am sunat. in a treia zi mi-am dat seama ca poate ca totusi, ar trebui sa sun eu. si nu stiu de ce, motivul asta nu a fost destul de convingator cat sa sun. si-acum, stau si astept, sa vad, oare o sa sune el?
as vrea si nu as vrea sa ma sune. mi-ar placea, m-as simti flatata (cred), insa nu stiu daca as vrea neaparat sa ne vedem azi. nu de tot, asa, putin, o vreme. adica.. nu zilele astea doua, trei.
nu stiu, nu-mi dau seama ce se intampla. am si avut mult de lucru zilele astea, am tot avut altele de facut, parca nici nu mi-am gasit timp. as avea nevoie de putin liniste, inainte de toate.
of.
acum, ca am cam concluzionat, cred ca pot sa ma duc sa ma si culc.
na, ca iar m-am enervat. si ce bine ma simteam.

intr-o stare meteo

2006-11-02T10:35:00.000-08:00

ploua.
cred ca inca cel putin un million de oameni de pe planeta asta au scris astazi cuvantul asta. cred ca multi dintre ei chiar pe cate un blog, cine stie. imi pare rau acum, ca-mi aduc aminte, ca nu mi-am gasit timp sa studiez alte bloguri. m-am uitat pe cateva doar, si am lasat-o balta. oamenii erau prea vii pentru cum ma simteam eu, in momentul ala. avea bloguri cu poze, cu desene, cu linkuri despre diverse chestii.. am dat si de unul religios, si de unul obsedat de viteza, si de unul despre un software engineer fericit, si de unul despre presedintele iranului. m-am gandit sa fac si eu un blog, presedinteleiliescu.blogspot.. dar am renuntat repede. sunt o plictisitoare, la naiba. nu am nici o adresa de mail care sa nu-mi spuna numele. daca se supara „presedintele iliescu” si se hotaraste sa-i faca greutati nemernicului care-i face numele de rahat? oare m-ar ierta, pentru ca sunt femeie? nu cred. asa ca, pentru ca imi mai lua niste timp sa-mi fac si o adresa de mail secreta (pfh..) am renuntat.
revenind la bloguri (doamne, ma simt de parca scriu un referat pentru facultate) am mai incercat sa aflu daca am vecini. ca la bloc, sus, jos, stanga, dreapta. aici, doar in dreapta, insa nimeni constant. de fiecare data, vecinul e altul. oare exista vreun criteriu din profilul tau, care sa te directioneze catre un anumit blog? asa, ca poate te intereseaza? ca poate, na, iese ceva.
cred ca ar fi interesant. o agentie matrimoniala de bloguri. potriveste unele bloguri cu altele. le leaga. ar fi ceva.

e frig.
si asta cred ca au mai zis-o astazi, cam tot atatia oameni. imi amintesc cum, asta vara, intr-o noapte, la festivalul de jazz de la garana, in luna iulie (in iulie!), muream de frig in cort. aveam doi saci de dormit, unul peste celalat, si tot imi era frig. adevarul e ca erau niste porcarii, sacii aia. subtiri si incomozi. in fine. desi imi inghetase creierul, am avut o idee pentru care ma felicit de fiecare data cand imi aduc aminte de frigul ala. am scotocit dupa cheia de la masina, m-am dus acolo, impleticindu-ma - aveam un fel de spasm: zvacneam nervos si involuntar, din cand in cand, dintr-o mana. am inchis portiera, am dat drumul la caldura. pac, pac. cat de bine a fost! incepeam sa-mi simt sangele curgand iar prin vine. am stat acolo ceva vreme..

as vrea sa fac un dus fierbinte si sa ma culc. a fost o seara misto asta. am reascultat niste nina simone, m-am relaxat - poate pentru ca am avut, dupa cateva saptamani, si alte ganduri, de care-mi era dor, mi-am dat seama. cu totul m-am simtit bine. prieten bun, blogul asta. incepe sa-mi placa de el din ce in ce mai mult. ia uite, m-am simtit asa bine ca am chiar si umor..

timpul toamna

2006-10-30T13:41:00.000-08:00

timpul trece mai incet toamna.

saptamana asta se face o luna de cand am inceput jurnalul asta. ma uit la ce-am scris, ma uit la cat de rusine imi era la inceput sa nu afle cine stie cine, si ma bucur ca am curajul nu doar sa scriu ce scriu, ci sa si pastrez tot ce scriu...

desi, daca e sa fiu sincera, parca as vrea sa stiu ca mai e cineva aici care trage din cand in cand cu ochiul la viata asta a mea, aruncata din 3 in 3 zile (sau chiar mai rar) intr-un coltz de internet. da chiar, ce-ar trebui sa fac ca sa atrag lumea pe blogul meu?

sa-mi pun niste bannere pe siteuri, stiu. mi-a zis colegul de la it. l-am intrebat asa, in general, daca stie cam care e treaba cu blogurile si mi-a spus ca lumea, daca are bani, desi nu costa mult, poate sa-si cumpere spatiu pe site-uri. cum fac cei cu reclama la tv. s-o fi prins ca e vorba de blogul meu? nu i-am zis nimic, dar daca s-a uitat in computerul meu si-a vazut ca vin des pe adresa asta?

sunt cam singura. si aici, si acasa. si cu S, am impresia ca nu mai e ca la inceput. of, si mi se parea ca sunt indragostita ca in liceu. asa repede sa se fi dus focul ala pe care il credeam (oare?) etern?... mi s-a luat de el sau e doar o pasa mai proasta prin care trec? azi a fost intuneric afara de zici ca am schimbat ora cu 12 ore, nu cu una.

e aproape miezul noptii. ma culc. poate maine e soare, poate maine mi-e dor din nou de S, poate maine vine cineva pe blogul meu si-mi da un semn de viata.

pescarusii

2006-10-27T07:06:00.000-07:00

Azi-dimineata am auzit pescarusi.

Stiam ca zboara pescarusi deasupra Bucurestiului, si m-am mai intrebat din cand in cand ce cauta si cum ajung aici, dar parca niciodata nu i-am auzit atat de clar, atat de aproape. Era foarte devreme si foarte liniste, poate de-aia...

Mi-am amintit de duminicile de la Constanta. Iar acum, cand scriu, imi amintesc de un gand de acum multi, multil ani - dupa-amiaza de duminica este cea mai goala parte a saptamanii...

Scriu de la birou, n-am mare lucru de facut, dar nu pot pleca acasa din motive de sefi. O sa ascult niste muzica, o sa cobor sa-mi iau niste fructe. Ma doar un pic capul. Si burta. Mi-a venit ciclul azi. Cred ca la anul ar trebui sa fac un copil.

pyrexia (sau cum sa faci pe desteapta, in latina)

2006-10-25T08:46:00.000-07:00

undeva, in partea de sus a capului, am un fel de presiune-ameteala, si din cauza asta nu pot sa judec drept. totul in jur e strain si nou, de-un nou care nu ma incurca, ci de unul care ma bucura, asa cum ma bucura mersul la cursuri in primul an de facultate, doar ca specialitatea nu ar fi fost dreptul, ci sexul.

am febra, in continuu. de unde inteleg (dar cum de abia acum?) treaba aia cu “you give me fever”.

m-am gandit, zilele astea (oh, si inca ce m-am mai gandit - la toate scenariile posibile) la timp si la cum afecteaza relatiile intre oameni, cum le intareste, slabindu-le in egala masura. asta s-a intamplat cu A: ne-am iubit atat de mult incat simteam uneori, stand si privindu-ne, ca nimic din lume si din timp nu va conta vreodata, in afara de noi doi. dar timpul, revoltat probabil, a adus raceala, indiferenta si rutina, intarind familiaritatea si confortul, dar... la ce folos? oare asta e pasiunea, prin definitia ei? ceva trecator? si-atunci, e ceva rau sa vrei sa simti mai tot timpul ameteala asta? si daca nu, cum faci? exista o varsta-limita? si daca da, nu devine frustrant? sa nu mai ai cu cine? optiuni, adica. of, ce greu. incerc, observ, sa-mi dau motive pentru a divorta si pentru a cauta cate un S in fiecare an. cu prima parte, de bine, de rau, sa zicem ca se rezolva, dar apoi... e mai greu. e un risc mare. dar care merita, cred acum.

ce urat, ca oamenii nu mai gasesc curajul sa mai iubeasca cu la fel de multa forta ca atunci cand erau tineri. dau vina pe experienta, ca „stiu ei”, si nu-si mai bat capul, pentru ca nu mai merita, cred. si atunci, rezultatul e pe masura. Imi aduc aminte ca, inainte de A, ieseam cu un tip cu care m-am combinat doar asa, ca sa am cu cine sa mi-o pun. eram foarte precauti amandoi, foarte politicosi, in consecinta foarte plictisitori. si nici pornou’ nu era prea grozav, sincer acum. probabil din aceleasi motive. asa ca atunci cand l-am cunoscut pe A, mi s-a parut cel mai bun inceput al sfarsitului. oare e adevarata, chiar adevarata, in cazul cuiva, chestia aia cu „vreau sa imi petrec restul vietii alaturi de tine”? functioneaza vreodata, pana la sfarsit? si daca da, cum? pentru ca, daca acum, cand ametesc simtind cum universul da roata canapelei in care S mi-o pune, apasat, stiu ca nici cu el, nici chiar cu el (si cat de rau imi pare ca trebuie sa spun asta) nu cred ca vreau sa imi petresc chiar TOT restul vietii.

mmm, parca-s si mai bune acum placintelele astea..

aaa! n-am rezistat, l-am sunat pe S. i-am zis „ auzi, S.. mai vreau.” a ras si mi-a zis ca ne vedem in 2 minute.. hai, bine, in 20, pe budisteanu. o, doamne, nu pot sa cred. sunt foarte uda, deja.

webdesign, lifedesign

2006-10-23T05:38:00.000-07:00

daca tot sunt singura cu prostiile din capul meu, am zis ca sa ma joc un pic cu felul in care arata pagina... cred ca m-am incurcat un pic in niste comenzi, ca au disparut linkurile alea din lateral, adica n-au disparut, dar apar doar cand pui mouseul pe ele.

in rest, parca e mai simpatic asa, cu bleu si rosu.

S

2006-10-23T03:07:00.000-07:00

Astept ziua in care o sa am curajul sa-i spun numele si aici.

Deocamdata e S. S de la salvare. Si de la suflet, si de la speranta, si de la sex, si de la soare, si de la singuratate, si de la siguranta. Si de la secunda.

De la secunda ACEEA, fractiunea de secunda de dinainte, cand amorteala din maini a urcat pana in obraji si buze, cand tipatul cu care am incercat sa ma agat de realitate a urcat pana dincolo de puterea urechii de a-l percepe, cand tot ce mai stiu despre mine e ca-mi place sa ma fut cu el ca si cum as face-o prima si ultima data. In secunda aia de dinainte sa-mi pierd mintile in bratele lui - am simtit-o si ieri, si sambata - imi zboara prin fata ochilor toata viata. (Da, asa cum am auzit ca ti se intampla cand mori.)

E minunat si mi-e din ce in ce mai putin frica de adevarul ca nu-l mai iubesc pe A. Cum spuneam, S de la salvare...

a mai ramas putin

2006-10-20T09:52:00.000-07:00

nu mai am rabdare. nu ma mai pot concentra. nu ma gandesc la nimic altceva. nu vreau decat ca timpul sa treaca mai repede.

A. pleaca din nou la team-building cu colegii lui, ceilalti vanzatori (sau in fine, manageri) de anvelope montana. le doresc drum bun si distractie placuta. A. e aproape bulversat de atitudinea mea (una de incantare) vizavi de faptul ca pleaca sa se distreze. normal, de obicei mi-e egal sau chiar il iau peste picior, cu calatoriile astea „de afaceri” in care se imbata ca porcii, se uita dupa ospataritele restaurantului din care nu ies doua zile, si si-o freaca inainte si dupa culcare, ca niste barbati realizati ce-au ajuns. de data asta, insa, abia astept sa plece. sa fiu sngura, libera, sa nu imi fac griji, sa ma vad cu S, sa ma revad iar cu S, sa nu ajung acasa, sa nu conteze cat e ceasul sau daca suna telefonul. ce bine ca nu am copii!

peste cateva ore voi fi libera sa-mi fac ce planuri vreau. cred ca sambata va avea loc intalnirea. undeva, pe dupa-amiaza. ne plimbam, ne luam o inghetata, poate mergem la un film, si-apoi...ei, da, si-apoi. nu stiu cum s-o spun mai elegant, insa apoi nu vreau decat sa nu aiba nici unul haine pe el. asa, ca in filmele alea in care oamenii (e drept, mai mult cand sunt high) se exploreaza, fara temeri, fara complexe si, mai ales, fara verighete. (observ ca iar refulez pe tema casniciei.. dar asta inseamna libertatea de-aici, pana la urma)

si da, o sa recunosc, tot aici, ca de trei zile am inceput sa merg si la sala.. mai ridicola de atat nu stiu cum asa putea sa fiu, dar, sincer, cred ca mi-ar placea sa aflu in continuare.

S

2006-10-18T07:40:00.000-07:00

acum cateva ore nici macar prin cap nu-mi trecea ca as putea urca mai sus de-atat. acum, dupa conversatia asta... zbor si , desi e prea mult pentru mine si simt ca pierd controlul, nu reusesc nici macar sa vreau sa ma-ntorc pe pamant.

deci, da, asa este, as vrea a nu fie asa, as vrea sa nu-mi dau seama sau sa nu recunosc, insa aici sunt doar eu si un spatiu mare si gol si pot sa spun: sunt indragostita. nu cred deloc ca e cea mai buna treaba pe care putea sa o fac, dar... parca am de ales! am stat si am si analizat, lucrurile au fost dintotdeauna la fel de simple. cand eu mai vreau, si el mai vrea, si conversatia curge asa de..fluent, ce ramane de facut, cand eu nu ma pot concentra la nimic altceva? mi-a stat in varful degetelor sa-i scriu hai, azi, acum, aici, sau oriunde, in cat timp ajungi, insa.. jocul, de dragul jocului n-am facut-o. pentru ca jocul, cred, ne tine in viata. of, ca filozoafa m-am mai facut! nu ca nu mi-ar placea sa mai despic firu’ si-n patru, dar asa-mi vine cateodata sa arunc fatza de masa cu tot ce-i pe ea si sa-i zic (lui A, ma gandeam, dar acum vad ca-mi apare cu totul altcineva in minte...) sa... mda, nu, nu pot sa fac asta aici.

cred ca trebuie sa ma mai imprietenesc cu spatiul asta ca sa ii astern cele mai intime ganduri si intamplari.. si-asa, mi se pare ca, pana acum, am mers mult, mult prea departe.

totusi, imi fac o promisiune (dintr-o superstitie tampita, ca sa incurajez lucrurile sa se intample): daca-mi mai iese cu S (macar inca odata!), promit sa dau detalii...detaliile... alea care-mi produc furnicaturi pe sub piele, da!

gata

2006-10-18T04:18:00.000-07:00

gata. m-am gandit (si numai la asta, inca de dimineata..), am intors-o pe toate partile, si m-am hotarat. si a disparut si sentimentul de vinovatie. pai, da. daca eu ma simt bine (ba chiar foaaarte bine), de ce sa imi fac procese de constiinta? poate ca ar trebui sa ma concentrez, mai degraba, pe un plan despre cum sa fac sa se mai intample asta. sa creez contexte, sa provoc imprejurari. sa ma epilez mai des. sa fiu (si) mai obraznica. si mai curajoasa.

sunt sigura deja, cu atat mai mult dupa discutiile cu P, ca as fi singura care si-ar face procese de constiinta. cum spunea si ea, ce, daca lui A i-o pune careva in fatza, o sa o dea la o parte gandindu-se ca altfel mi-ar rani sentimentele? ca l-ar urmari ganduri taioase de remuscare? ca ar rupe spiritual sfantul legamant al casniciei? rahat. nu, normal. si pana la urma, nici macar nu e de condamnat. exact asta mi s-a intamplat si mie. asa ca, mai mult, ar trebui chiar sa zic merci ca am avut ocazia. acum urmeaza, insa, o parte si mai grea: e alegerea mea daca vreau sa las lucrurile asa sau sa le transform in altceva. „altceva” ar complica, desigur lucrurile, si..merita? cand ma gandesc la aseara, insa... ma ia o moliciune, ma asez picior peste picior si mi se face callld... o, da, merita. merita, chiar daca e ultimul lucru pe care-l fac pe lumea asta. cate ocazii ai, la 30 de ani, sa te simti ca la liceu? aprope zero, si de-aia acum sunt convinsa ca nu trebuie ratata nici una.

il sun, gata. jesus, am inclusiv dileme de liceu, gen „dar ce-o sa creada daca”. Nu imi vine sa cred! traiesc. ma omoara senzatia de incertitudine, insa traiesc. e superb. si stiu ca va fi groaznic cand o sa se termine, fie asta in zece minute, zece zile, zece luni... imi tot repet proverbe si citate cum ca daca nu incerci pierzi din start..si nu ma pot concentra la nimic altceva. pai, da, si A nu face decat sa favorizeze situatia asta: nu imi da atentie prea multa oricum, nu ma solicita (decat poate cu cina..), nu ii pasa ce parere am despre ce se mai intampla, sau ce se mai intampla.. foarte bine, sa fie sanatos!

draga jurnalule, te tin la curent. sunt atat de fericita!

rodicapopescu

2006-10-17T01:57:00.000-07:00

rodicapopescu

Am o aventura. Mi-e enorm de greu sa scriu asta si sa ma gandesc ca poate citi oricine, si mai ales cei care n-ar trebui, dar cred ca am o aventura. Un one night stand a fost oricum... Mi-e frica. Mi-e frica rau de tot.

...

2006-10-10T04:26:00.000-07:00

La naiba, am inceput sa vorbesc despre problemele de-acasa sau mi se pare?!

Deci ziua in care o sa incep sa-mi vars ofurile sexuale si restul mizeriilor zilnice nu-i departe... :-) Rodica, Rodica, ce-ai ajuns, mama, sa te dai in stamba pe internet!...

Am scris mai jos ca eu si A suntem deja plictisiti (nepasatori, ma rog) dupa doar 2 ani de marriage. E asta un lucru care trebuie spus? In public, I mean?

De fapt, e asta un lucru care trebuie simtit?

O fi nepasare din aia rea sau doar o obisnuinta? Dupa 7 ani impreuna, din care 5 ca iubiti (cu pauze, ma rog), ce ti-e barbatul cu care imparti viata - amant, sot, frate, tata? Copil?

Cred ca oamenii devin o prelungire a celuilalt, in care simti ce simte el, in care vrei ce vrea el... Mintile se contopesc, sufletele devin pereche (o metafora de rahat, dar care cred ca e o descriere fidela a realitatii). Pana si corpurile se unesc intr-un fel sau altul. Te obisnuiesti cu dimensiunile celuilalti, cu pozitiile lui favorite (si la sex, si in somn, si la cinema), prezenta lui fizica se confunda cu a ta.

Imi amintesc ce soc am avut cand m-am auzit ragaind, intr-o seara, in masina, acum vreo 4 ani... Bausem niste bere si mancasem ceva cam pe nemestecate. am intrat repede in masina, era cam frig, si cred ca m-am trantit cam de sus pe scaun. Nu mi-a venit sa cred, mi s-a facut rusine instant, am deschis gura sa zic ceva, dar nu mi-a venit nimic mai mult decat "oops...". A inceput sa rida, amuzat, m-a pupat pe frunte si a pornit ca si cum nu se intamplase nimic, sau nimic neobisnuit.

Si poate nici nu se intamplase. Poate, de fapt, el scosese sunetul ala. corpurile noastre se adunasera, se vede, deja in acelasi corp, si nu mai conta care jumatate ce zgomot scoate. Mai incolo, in timpul serii aleia, m-am simtit iubita si protejata (suna aiurea, stiu, sa fii protejata impotriva propriilor tale manifestari fiziologice...) - nu ma ura, nu-i era sila de mine, nici macar nu ridea de mine ca nu ma putusem abtine. Ma luase asa cum eram.

Ei, ce dracu s-a intamplat intre timp de am ajuns sa denumesc aceeasi atitudine, si la el, si la mine, drept "nepasare"? De unde pana unde ajungi de la "nu ma deranjeaza" la "nu-mi pasa", in asa un timp scurt?

Si, de fapt, e asta un semn ca nu-l mai iubesc? Pentru ca de asta mi-e frica: sa nu descopar, vorbind aici - singura sau cu altii ca mine - ca nu-l mai iubesc...

10.10

2006-10-10T04:19:00.000-07:00

adica, zecea a zecea. astazi voi merge la ziua unui bun prieten. sau in fine, a unui prieten. la cate discutii in contradictoriu am avut pana acum, si la ce parere gresita se incapataneaza sa aiba despre mine… in fine. o sa iau totusi o sticla de tequilla, chiar daca planul cu tacos a cazut, si gata. sper sa nu si consum prea mult din sticla aia..
cred ca o sa merg iar singura. a. lucreaza iar pana mai tarziu, si i-am sugerat, ca de obicei, mai bine sa nu incerce sa vina decat sa stea stresat si gandindu-se la ale lui. cum prietenii mei nu-s oricum din acelasi film cu el sau cu alti prieteni de-ai lui, a acceptat, asa cum face de cele mai multe ori.
ma calca pe nervi prietenii lui. incearca sa faca pe gasca din filmele lui woody allen, ori nu-s nici asa de destepti, nici interesanti, iar bucurestiul e cam la ani lumina de new york. ma trezesc, insa si din pacate, de multe ori, lungindu-ma la vorba cu ei si facand glume, cand de fapt nu e distractiv deloc. dar trebuie sa socializez si cu prietenii lui, oricum. stie ca nu mor dupa ei, si mai mult, am impresia, cateodata, ca ma considera inferioara lor, insa nu prea imi mai pasa. cam curand am ajuns la nepasare, dupa doar 2 ani de la casatorie, dar.. suntem asa de obisnuiti unul cu celalalt incat nu mai conteaza multe altele, poate mai importante.
observ cam am un fel de echivalent al logoreei, aici, pe blog. ceea ce, intr-un sens terapeutic, desigur, nu poate fi decat sanatos. ha, ha. in sfarsit, un loc in care sa-mi fac si eu glumele.

buna dimineata

2006-10-09T00:30:00.000-07:00

tocmai era sa fac o greseala. adica, bookmark. pai, si daca cineva vrea sa vada ce siteuri favorite am? si ma descopera? mda, oricum, deocamdata e safe. am cautat “rodicapopescu” pe google si nimic. o adresa de mail de-a uneia, dar fara legatura. iar “rodica popescu”.. ph! sunt de negasit, practic. ceea ce observ ca ma linisteste si uite ca ma incurajeaza si sa continui.

sa nu isi imagineze nimeni pe-aici (daca e, vreodata, cineva) ca fac pe ...nu stiu cum sa-i spun, si ca nu m-am gandit ca treaba asta, cu blogul, o sa implice barbati. m-am gandit. si mi-am dat seama ca nu stiu cum voi reactiona, cum as putea sa raspund. dar mi-a trecut repede gandul asta. si cam de ce ar implica barbati? poate cred ca spun lucruri asa de interesante, incat sa ma caute lumea pentru asta. barbatii, mai ales. ihim. siiigur. o sa-mi crape inboxul de-atatea cautari. mda.

oricum, e bine pe blog. parca sunt numai eu, intr-un spatiu mare, larg, cumva rotund, gri, inchis, in care e liniste si orice miscare are un ecou placut. nimic nu conteaza, nimic nu se intampla, dar orice se poate. e bine. blogul asta are sanse mari sa devina cel mai bun prieten al meu. si cred ca atunci cand o sa ma atasez atat de tare de el, incat sa vreau sa nu mai stie nimeni de asta in afara de el si in afara de mine, o sa regret ca mi-am folosit numele real. si probabil ca din cauza asta o sa se termine prost. ca toate cele, dealtfel, nu? si uite asa, de luni dimineata, am reusit sa-mi tai cheful pentru orice - unul dintre putinele lucruri care-mi ies mereu de mi-nu-ne.

vineri 6

2006-10-06T08:31:00.000-07:00

Ploua. Destul de neasteptat, dupa caldura de ieri si, mai ales, dupa predictiile ca vremea calda va continua.

Mai devreme Bucurestiul arata ca o statiune de munte intr-o seara de vara. Liniste, frunze pe jos, masini putine. Imi place ploaia. Si toamna. Imi amintesc de inceputurile de an, in facultate. Parcul din fata caminelor, marea la doi pasi. Ce melancolie. Poate si din cauza backgroundului negru al paginii asteia. Sa bag oare un roz? Ca in Blonda de la Drept? Ca aia am studiat si eu: Dreptul. Da, dar nu sunt blonda... Deci lasam pagina neagra. Si melancolica.

E o seara din alea in care ai vrea sa tragi o fuga in trecut, sa pescuiesti de-acolo pe cineva cu care ai simtit ca poti avea o viata impreuna si sa-l chemi la un ceai. Un ceai si un pic de muzica, intr-o mansarda cu fereastra deasupra orasului, cu lumina putina, cat sa putem pastra aparentele, cat sa putem sa ascundem ca el (da chiar: care din ei?...) e la fel de tanar, iar eu sunt mai batrana cu 5, cu 6, cu 10 ani... Ce ceai ar merge pentru asa o seara? Sau ar fi mai buna o vodca?

Imi zboara mintea mereu la trecut. Cred ca de aia am si venit aici, pe siteul asta de bloguri, ca sa-mi pot umbla prin viata si prin suflet fara sa ma vada nimeni. Cati romani pot fi pe-aici, si din ei cati o sa dea search pe "Rodica Popescu"? Pana n-o aparea vreun comentariu romanesc la ce scriu eu, n-o sa stiu daca citeste cineva in afara de mine si de vreun american ametit, care a ajuns aici din vreun click aiurea si care o sa se mire de limba asta ciudata si-o sa se care imediat.

Blogul, ca intentie, pare un inlocuitor al jurnalului de altadata. Diferenta e tocmai in punctul cel mai sensibil - in timp ce jurnalul il piteam cat puteam eu mai bine, ca sa nu mi-l gaseasca nimeni, (fara sa izbutesc sa-l tin vreodata secret pana la capat), blogul pare ascuns in desisul internetului, dar, de fapt, abia astept sa vad ca l-a gasit cineva, ca il citeste si ca ma indeamna sa spun mai mult, si mai mult, si mai mult...

Ma duc sa-mi pun un ceai si niste muzica. N-o sa chem pe nimeni din trecut, il astept pe A. sa vina de la serviciu si apoi poate iesim un pic, daca se mai potoleste ploaia. Nici un film n-ar fi rau, la DVD, cu ceva bun de mancare langa. Numai ca n-am chef sa gatesc. Poate comandam ceva chinezesc. Oare o sa-i spun vreodata ca mi-am facut blog? Ar ride de mine, zice ca internetul e pentru nebuni si pentru obsedati.

dupa doar cateva ore

2006-10-04T06:02:00.000-07:00

ma incearca deja o urma de regret. mai bine nu faceam toata treaba asta, cu blogul. ma uit asa, cum arata numele meu, mare, aici, in vazul oricui pofteste, si asta ma ingrozeste, un pic. rodicapopescu. in acelasi timp, nu ma pot gandit DECAT la asta. cred ca, desi ii dispretuiesc la fel de mult, incep sa-i inteleg putin pe cei care traiesc prin internet.
ma gandesc cu ce sa incep in a face public despre mine. nu-mi vine sa spun nimic mai mult, si-asa mi se pare ca e cam mult, dar...asa e regula, si am intrat in joc. ma voi gandi. pana la urma, n-am de ce sa ma tem, doar sunt un om ca oricare din cei multi altii, nu?

prima zi pe blog

2006-10-04T05:16:00.000-07:00

buna ziua, desi nu stiu cui spun buna ziua, e prima mea zi aici si practic sunt singura. citeste cineva ce scriu aici? hellooooo! :-) nimeni. da, stiam.

probabil c-ar mai trebui sa scriu ceva, in orice caz ceva cu substanta, dar am nevoie de un pic de timp de adaptare cu ideea, cu tot ce tre sa fac pe-aici prin blog, cu felul in care o sa arate totul.

poate o completare a profilului personal mi-ar mai da niste idei...